Suntem in Romania! Si asta ne ocupa tot timpul! [Partea a doua]

Salutari, dragii mei. In seara asta sunt putin binedispus, dupa 3 pahare de vin...fiert, ca afara e un frig de iti ingheata ouale si cu 17 perechi de chiloti pe sub cele 26 de perechi de pantaloni. Asa a fost tot timpul in Iasi, dar eu am uitat. Ce-i drept, 3 ani si 5 luni reprezinta o vesnicie...uneori. Dar acum mi-am reamintit cum e vremea pe aici.

Ce vreau sa va povestesc astazi? Despre facultatile din Romania. Ne povestea profu' meu de mecanica (cel din Timisoara) despre facultatile din America. Cei de acolo au cursuri/laboratoare/seminare doar 16 ore pe saptamana. Si faceam noi o comparatie cu cele 31 de ore ale noastre, care in timp au inceput sa se reduca (2 ore de EDP si 6 ore de C&C au disparut dupa primele 7 saptamani), iar pe langa comparatie mai bagam si niste suspine de-ti venea sa ne trimiti acasa tot restul anului, vazandu-ne asa necajiti. Cel mai dramatic mi se parea mie ca aveam lunea ore de la 8 dimineata la 8 seara (20:00), cu o pauza de 2 ore de la 14:00 la 16:00.

Dar sa trecem peste asta. Sa trecem la lucruri mai tragice. Acum sunt la Iasi, la facultate. Sa va spun cate ore au ei pe saptamana? NU va spun, ca va sinucideti...dar totusi, 40. 40 de ore pe saptamana. Va vine sa credeti? Si in plus, miercurea au de la 8 la 20:00...fara pauza. Ministerul educatiei isi bate joc de noi, fara gluma. Astia n-au ce face si se joaca de-a Dumnezeu cu noi ("Noi suntem sus, voi faceti ce vrem noi"). Sau mai exact: "Faceti ce vreti noi!". Si uite asa mi-am stricat seara incepand sa-i injur pe cei de la minister...mi-am adus aminte si de subiectele de la bac, de la mate...bataie de joc. Sper macar ca intr-un univers paralel eu sa fiu in locul lor si ei in locul meu...macar asa sa ma razbun. Si daca nici asa nu reusesc, o sa le zic eu cateva....ca  in melodia ce urmeaza:

Enjoy!

I lied!

Imi place sa mint. De fapt, mi-am facut un obicei din asta. La micul dejun beau o cana de minciuna, la pranz mananc piure de minciuna cu minciuna prajita, iar seara o ciorba de minciuna cu minciuna de vaca (si din cand in cand ardei umpluti cu forta). Daca as fi fost Pinochio, nasul meu ar fi facut inconjurul lumii si m-ar fi intepat in spate...de 2 ori. Dar cum sa nu mint, cand am fost crescut in minciuna? Da, asa e. Am crescut in minciuni. Ai mei mi-au zis ca exista Mos Craciun, Mos Nicolae, Iepurasul de Paste...stiti ce dezamagit am fost anul trecut cand am aflat ca nu exista? Si cum copiii invata cele mai multe de la parinti, iata-ma si pe mine. Mi-am dezvoltat tehnicile de ascundere a adevarului.

Dar lucrurile au inceput sa se intoarca impotriva mea. Stiti cum se spune, "what goes around comes back around". Multa lume se ia de mine ca mint, de parca as fi eu vinovat ca am fost inzestrat cu darul asta. Si mai rau, urmeaza si intrebarea: "De ce ai mintit?". Bitch, please. Toata lumea minte. Ca nu toti is experti in asta, e partea a doua. Dar toti mint.

Nu stiu voi, dar eu nu consider minciuna faptul ca alegi sa nu spui unele chestii cuiva. De exemplu, vreau sa merg intr-un loc in care mama nu ma lasa (presupunem...mama ma lasa oriunde [:))] ). Si ii spun ca plec, dar nu-i spun unde. Si ea zice ok. Daca nu ma intreaba unde merg, nu e minciuna. Pur si simplu nu ii spun unde merg. Dar daca ma intreaba unde merg si ii spun ca in alta parte, atunci e minciuna.

Sincer, nu ma deranjeaza oamenii care mint. Pentru ca si eu sunt unul dintre ei. Dar ma deranjeaza cei care nu recunosc atunci cand sunt prinsi. Si nu suport mincinosii care spun ca urasc minciuna (ironic, nu? [:))] ).

Va las acum, mai am ceva de facut (sau poate nu). Va transmit salutari din Iasi (pentru cine vrea sa creada asta [:))]). Cine nu crede, sa ma caute in camin la Timisoara. Poate si cu asta mint. Poate si postul e o minciuna. Fiecare crede ce vrea sa creada. Si din asta voi face si un citat, ca suna tare: "Nu-i adevarat ce-i adevarat, e adevarat ce vreau eu sa cred!".

Hai pa!