Cacalaureat - Mate!

Ziua de azi a fost bestiala. Cred ca a venit sa compenseze ziua de luni, cu proba de la Romana. Singurul lucru de care m-as putea plange e ca nu am rezolvat toate exercitiile (atat din lipsa de timp, cat si din lipsa de cunostinte). Azi nu mi-am mai luat inspiratia artificiala cu mine. Tot ce am scris e rezolvat de mine si de colegul din spatele meu :)). Au fost 3 parti cu cate 6 subpuncte fiecare, in total 18 exercitii. Sper ca din 15 exercitii pe care le-am rezolvat macar...15 sa fie corecte, sa iau si eu un 8.50.
Nu stiu voi, dar eu sunt multumit de cum s-a desfasurat azi.
Cam atat aici, pentru ca nu am nemultumiri pe care le-as putea dezvolta :)).
Astept sa vad proba la Info. Pana atunci, ma duc sa ma uit la un film.
Sa n-aveti somn!

Cacalaureat - Romana!

Dumnezeu a avut ceva cu mine azi. L-am rugat asa insistent in ultimul timp sa ma ajute la bac, si ce credeti ca a facut? M-a ajutat...sa nu FUR (pentru cei ce inca nu stiu, copiatul e o forma de furat).
Dragii mei, ajung azi in clasa, ma aseaza fix in mijloc, in prima banca. Camera era fix in fata mea, ca si cum as vorbi cu rudele mele si ele ma privesc prin webcam. A doua chestie, ni s-a spus din start: "Daca aveti surse de inspiratie, nu le veti putea folosi. E pe riscul nostru!". Si eu aveam surse de inspiratie din plin: un creier bine odihnit, care nu dormise mai toata noaptea, bine pus la punct, care nu invatase niciun comentariu...pe scurt, ce mai...ca toti ceilalti, ma bazam pe inspiratia artificiala.
Dupa prima jumatate de ora, ca un mini-geniu ce sunt, termin subiectele I si II. Si acum pune-te si roade-ti unghiile cu ce nu stii: "un eseu de 2, 3 pagini despre particularitatile de constructie a personajului dintr-un text dramatic studiat, apartinand unuia din autorii canonici: I.L. Caragiale, Camil Petrescu, Marin Sorescu." Iar eu, cum nu stiam la drama decat pe Caragiale, scriu titlul: "O scrisoare pierduta". Si, ca sa-l citez pe Un Alex, l-am descris pe Trahanache, dar eu l-am descris in linii foarte mari: "Zaharia Trahanache reprezinta arhetipul omului avar." Si asta, dragilor, au fost cele 2, 3 pagini de eseu ale mele.
Dar, nu am terminat. Timpul trecea, si eu mai aveam o ora jumate in care sa formulez cateva idei...cateva pagini de idei. Dar eram prea distrus sa-mi vina vreo idee. Si dintr-o data: "Light bulb!". Baia! Cer politicos sa merg la baie, ma pregatesc ca in 10 secunde sa scot inspiratia de la sosete si sa dau un ochi rapid peste comentariu. Si, cand 'colo, ce credeti ca patesc? Al treilea par in cap. In baie era un politist. Ce sa fac? Ma fac ca imi e rau, imi dau cu apa pe fata si ies. Si atunci iese si nenorocitu' (nu putea sa iasa mai devreme). Dar era prea tarziu, nu puteam sa-i spun profesorului: "Stiti, am uitat sa ma p*s, ma intorc imediat". Asa ca m-am intors in clasa la fel de dezamagit. Si am iesit din clasa la fel de dezamagit.
Si, ca ultima chestie, cea care m-a dat gata, cand ies din liceu, aflu de la o colega ca mai aveam o drama ce o puteam scrie: "Iona", de Marin Sorescu. Pai, asta mi se intampla daca nici autorii nu ii stiu.
Ce pot sa mai fac? Sa astept rezultatele si...sa invat pentru admitere :))
Ne citim miercuri, dupa proba de la mate.

Hai la peste!

Ora 8 fara un sfert, merg la scoala (bine, acum nu mai merg, dar mergeam). Ii vad insirati pe malul Timisului cu o mana intr-o undita si cu cealalta in sold.

Ora 21:00, merg cu prietenii la o bere (sau merg sa ma intalnesc cu prietena; depinde daca are chef sau nu). Aceiasi oameni, acelasi loc, aceeasi pozitie.

Ora 2, ma intorc de la bere. Is tot acolo, de parca nici n-au trecut 5 ore.
Iarna, vara, zi sau noapte, astia stau toata ziua si privesc apa cum curge. Arunca firul intr-un loc si se uita dupa el cum pluteste odata cu apa. Cand li se pare ca s-a plimbat destul, il scot si il arunca din nou, mai la deal.
S-au certat cu sotiile si au plecat de acasa? Nu au ce manca? De ce ii vezi toata ziua acolo? Macar de ar prinde si ei ceva. Mai e cate unul care prinde o piticanie cat degetul meu mic, si atunci toti ceilalti, pe o raza de 2 poste il aclama: "Eeeeee, bravoooo! Ai prins ceva!".
Astia sunt copiii fara prieteni si fara viitor de care vorbeam acum ceva timp (prietenii stiu de ce).
Eu nu ii inteleg. Voi?

In loc de Inceput!

Unii spun ca a aparut din spuma marii. Altii spun ca a evoluat dintr-o euglena verde.
Oamenii de stiinta cauta tot felul de explicatii. Si explicatia lor finala este: "Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natura cu totul speciala, o asa numita singularitate, ceva fara dimensiuni dar cu o energie infinita. La momentul "zero" acest punct a iesit din starea lui de singularitate (inca nu se stie din ce cauza) si si-a manifestat uriasa energie printr-o inimaginabila explozie, Big Blogul, care mai continua si in ziua de azi." - "Teoria Big Blog" este modelul care explica aparitia postarilor, comentariilor, vizualizarilor si rasetelor, altfel spus la existenta Blogului. Aceasta teorie incearca sa explice de ce blogul se extinde permanent inca de la aparitia sa, si de ce pare a fi uniform in toate directiile sale.
Adevarul este ca blogul acesta a fost creat de cineva mai mare si mai puternic decat el; cineva care are tot timpul grija de el, il urmareste, il modeleaza si are grija ca nimic rau sa nu i se intample.
Acel cineva este DESPICABLE B!