Ca inainte de examen...

Luni seara. Peste 2 zile am examen. Si joi mai am unul. Si...da, inca unul sambata...si toate 3 sunt la mate. Am avut libera saptamana trecuta...in afara de luni. Mi-am propus sa invat si eu ceva, sa mai rezolv cateva probleme, sa nu merg fara sa stiu nimic, cum am fost la primul examen, tot la mate (pe care l-am picat [:))]). Dar a trecut saptamana, am inceput-o pe urmatoarea, si ghici ce? In loc sa invat, ma uit la seriale, joc Skyrim, dorm, mananc (foarte mult) si scriu pe blog (pe care ce-i drept, nu am mai scris de ceva timp).

M-as pune sa invat, dar e o forta care ma tine legat de pat...cred ca lene ii zic cei batrani, dar nu-s sigur. Skyrim imi face cu ochiul, Supernatural la fel...dar...invatatul nu ma atrage deloc. Si daca ati vedea problemele, mi-ati da dreptate [:))]. Si in plus, stiu ca n-o voi folosi la nimic in viitor, pentru ca mi-au spus altii care au trecut pe "aici". Sper doar sa iau nota de trecere.

Si inca ceva pentru tine, draga mea:

"Draga Matematica,

Te rog, maturizeaza-te si rezolva-ti singura problemele. Am si eu destule pe cap.

Cu multa, multa dragoste

studentul cu numarul matricol 5993."

Suntem in Romania! Si asta ne ocupa tot timpul! [Partea a doua]

Salutari, dragii mei. In seara asta sunt putin binedispus, dupa 3 pahare de vin...fiert, ca afara e un frig de iti ingheata ouale si cu 17 perechi de chiloti pe sub cele 26 de perechi de pantaloni. Asa a fost tot timpul in Iasi, dar eu am uitat. Ce-i drept, 3 ani si 5 luni reprezinta o vesnicie...uneori. Dar acum mi-am reamintit cum e vremea pe aici.

Ce vreau sa va povestesc astazi? Despre facultatile din Romania. Ne povestea profu' meu de mecanica (cel din Timisoara) despre facultatile din America. Cei de acolo au cursuri/laboratoare/seminare doar 16 ore pe saptamana. Si faceam noi o comparatie cu cele 31 de ore ale noastre, care in timp au inceput sa se reduca (2 ore de EDP si 6 ore de C&C au disparut dupa primele 7 saptamani), iar pe langa comparatie mai bagam si niste suspine de-ti venea sa ne trimiti acasa tot restul anului, vazandu-ne asa necajiti. Cel mai dramatic mi se parea mie ca aveam lunea ore de la 8 dimineata la 8 seara (20:00), cu o pauza de 2 ore de la 14:00 la 16:00.

Dar sa trecem peste asta. Sa trecem la lucruri mai tragice. Acum sunt la Iasi, la facultate. Sa va spun cate ore au ei pe saptamana? NU va spun, ca va sinucideti...dar totusi, 40. 40 de ore pe saptamana. Va vine sa credeti? Si in plus, miercurea au de la 8 la 20:00...fara pauza. Ministerul educatiei isi bate joc de noi, fara gluma. Astia n-au ce face si se joaca de-a Dumnezeu cu noi ("Noi suntem sus, voi faceti ce vrem noi"). Sau mai exact: "Faceti ce vreti noi!". Si uite asa mi-am stricat seara incepand sa-i injur pe cei de la minister...mi-am adus aminte si de subiectele de la bac, de la mate...bataie de joc. Sper macar ca intr-un univers paralel eu sa fiu in locul lor si ei in locul meu...macar asa sa ma razbun. Si daca nici asa nu reusesc, o sa le zic eu cateva....ca  in melodia ce urmeaza:

Enjoy!

I lied!

Imi place sa mint. De fapt, mi-am facut un obicei din asta. La micul dejun beau o cana de minciuna, la pranz mananc piure de minciuna cu minciuna prajita, iar seara o ciorba de minciuna cu minciuna de vaca (si din cand in cand ardei umpluti cu forta). Daca as fi fost Pinochio, nasul meu ar fi facut inconjurul lumii si m-ar fi intepat in spate...de 2 ori. Dar cum sa nu mint, cand am fost crescut in minciuna? Da, asa e. Am crescut in minciuni. Ai mei mi-au zis ca exista Mos Craciun, Mos Nicolae, Iepurasul de Paste...stiti ce dezamagit am fost anul trecut cand am aflat ca nu exista? Si cum copiii invata cele mai multe de la parinti, iata-ma si pe mine. Mi-am dezvoltat tehnicile de ascundere a adevarului.

Dar lucrurile au inceput sa se intoarca impotriva mea. Stiti cum se spune, "what goes around comes back around". Multa lume se ia de mine ca mint, de parca as fi eu vinovat ca am fost inzestrat cu darul asta. Si mai rau, urmeaza si intrebarea: "De ce ai mintit?". Bitch, please. Toata lumea minte. Ca nu toti is experti in asta, e partea a doua. Dar toti mint.

Nu stiu voi, dar eu nu consider minciuna faptul ca alegi sa nu spui unele chestii cuiva. De exemplu, vreau sa merg intr-un loc in care mama nu ma lasa (presupunem...mama ma lasa oriunde [:))] ). Si ii spun ca plec, dar nu-i spun unde. Si ea zice ok. Daca nu ma intreaba unde merg, nu e minciuna. Pur si simplu nu ii spun unde merg. Dar daca ma intreaba unde merg si ii spun ca in alta parte, atunci e minciuna.

Sincer, nu ma deranjeaza oamenii care mint. Pentru ca si eu sunt unul dintre ei. Dar ma deranjeaza cei care nu recunosc atunci cand sunt prinsi. Si nu suport mincinosii care spun ca urasc minciuna (ironic, nu? [:))] ).

Va las acum, mai am ceva de facut (sau poate nu). Va transmit salutari din Iasi (pentru cine vrea sa creada asta [:))]). Cine nu crede, sa ma caute in camin la Timisoara. Poate si cu asta mint. Poate si postul e o minciuna. Fiecare crede ce vrea sa creada. Si din asta voi face si un citat, ca suna tare: "Nu-i adevarat ce-i adevarat, e adevarat ce vreau eu sa cred!".

Hai pa!

De la Alex pentru Bogdan.

"25 mai 2011

Neatza batmane,

     Sau buna dupa-amiaza, sau buna seara? Depinde cand ajungi sa citesti scrisoarea asta. A trecut si ziua de azi. Stii, spunea al meu tata mai demult "sa nu lasi sa treca (m-am prostit de la bere :)) ) treaca nici macar o zi fara sa inveti ceva".

     Well, tu ce ai invatat dupa ziua asta? Sunt sigur ca ai mai prins si tu din zbor unul din multele mistere ciudate ale vietii. Am atatea sa-ti spun, ca nici nu stiu cu ce sa incep.

     Hai sa-ti spun cu ce m-am ales eu dupa ziua asta. In primul rand am aflat ca nu e deloc ok sa-ti ti foile scrise in topul de hartie :)) (era vorba de mine). In al doilea rand, astazi mi-am dat seama ce bun a fost tot timpul sucul ce l-am baut la tine, chiar daca nu e suc de copii bogati (tin sa precizez, urasc Pepsi :)) ).

    Am realizat astazi ce importanti suntem pentru cei din clasa. Nu ma gandeam vreodata sa aibe cineva atat de mare nevoie in varianta A&B (eu da :)) ). Stii, stau uneori si ma gandesc cum avea sa fie viata mea de pustan rebel daca un tip din celalalt capat de tara nu hotara acum 3 ani sa intre in clasa "mea".

    Probabil ajungeam un fel de Bilu. Un burtos, paros, puturos si lenes. Cu parul scurt si demodat, cu pantaloni Gucci si papuci Puima, cu casti de aur in urechi in care urla de zor :"dam da dighi dam, dam da dighi dam, Pote si Florin Salam" :)). Sau cine stie ce specimen de homo spiens mai deveneam.

     Fara niciun fel de regret, marturisesc ca alaturi de "nenorocita" mea, Gabi si...Isa am petrecut momente de aur. Sunt persoane care mi-au schimbat radical viata, persoana si felul meu de a gandi. Dar la tine a fost altceva. Ai fost genul de om talamb, mereu pus pe glume, de care de multe ori mi-a fost rusine :)). Genul de om cu care razi pana te caci cu stropi si dupa aia o iei de la capat. Tipul ala de om ciudat, dificil si insensibil care are in vocabular doar 3 cuvinte: METALLICA, BERE si NASPA :)). Bai...a trecut timpul,  si noi ne-am schimbat al naibii de tare (ca mare dreptate ai). Dupa cum observi, pana si pixul s-a schimbat...dar noi? :p

     Nu vreau sa sune ca o dedicatie din aia din album, cu toate ca daca stau mai bine sa ma gandesc, ai putea s-o anexezi cumva. Vreau doar sa profit de foile ce mi-au ramas de la serenada, de inspiratia mea nocturna, si de ce nu, de unul din putinele momente in care Alex mai e...Alex.

     Nu am avut in decursul timpului multi prieteni. Daca stau sa ma gandesc mai bine, ii pot numara pe degete. Au fost persoane care da, s-au interesat mai mult sau mai putin de mine, care mi-au fost aproape in momente dificile, care m-au "caftit" atunci cand am luat-o razna. Sunt mandru dude-ule ca faci parte si tu din categoria asta. De fapt...de ce sa ma trag pe cur? :)) Intr-un mod ne-ghei recunosc ca alaturi de tine Batmane am avut cele mai multe momente frumoase. Nu-mi amintesc sa fii (am scris bine? :)) ) (nu, nu ai scris bine :)) ) fost certati vreodata, sau sa...o dam in bara big time unul cu celalalt. O sa te uimeasca cum si pe mine ma uimeste, dar cu tine am avut cea mai lunga relatie de prietenie de pana acum care e inca in picioare. Nu stiu de cate ori mi-am amintit in 3 ani de zile sa-ti multumesc pentru prietenul bun care ai fost, esti, si cu siguranta o sa fi (nici aici n-ai scris bine :)) ) si de acum incolo. Suntem 2 pustani care acum savureaza cu mai multa sau mai putina placere din marea felie bitter-sweet a vietii. Impreuna am facut o gramada de belele, am ras, am cantat, am disperat, am cucerit lumea. Impreuna ne-am gasit capacele, sau ma rog, cele ce ne-au pus capac :)). Tot impreuna am fost cand eu nu am mai putut, impreuna am fost si cand tu ai fost varza. Ironie sau nu, mai ti (incorect) minte cum se numea prima melodie a noastra? Crux - Impreuna.

     Cursul vietii e unul lung si intortochiat (era bine intortocheat, cum ai scris prima data :)) ). Oricat de mult mi-as dori sa mergem tot impreuna pe aceleasi carari imbarligate, stiu ca viata ne va face figura. Fiecare o sa o ia la un moment dat pe drumul sau, si ceea ce-mi place sa numesc noi acum, se v-a (incorect) transforma in TU si EU.

    Lasasem acum nu de mult un citat (ce-i drept, tot dintr-o scrisoare) pe facebook, care spunea ca :"Sper ca am lasat o amprenta buna asupra vietii tale". In fond, asta conteaza cel mai mult. Un zambet oferit, un gand bun, un compliment, o imbratisare, astea raman scrise in sufletele oamenilor. Nu sunt eu cel mai inteligent, nici cel mai bogat, nici cel mai talentat om pe care ai avut ocazia sa-l cunosti. Dar cu siguranta sunt unul din putinele persoane care te-au considerat si te-au tratat ca pe un frate.

     Cu ocazia asta vreau sa-ti multumesc, dear brother pentru tot ceea ce esti, ca om, ca prieten si ca frate :). Inchei aici, ca e deja tarziu si maine avem desteptarea devreme. Sa auzim numai de bine.

     Si nu uita! Zambeste tot timpul; chiar si atunci cand esti trist. Nu stii niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau. Sa speram ca nu o sa fie nevoie de asta, si ca o sa ne intalnim la un chef noi doi, cu Giulia si Myri si cu gradinita :p, peste 10 ani. (se pare ca am sperat degeaba :)) )

     Ziceai pe Facebook ca vrei o scrisoare de dragoste? Nu stiu daca e chiar de dragoste, dar e din suflet.

     Te iubesc, amice!

 P Bud.

     Am transcris scrisoarea exat asa cum am primit-o, exceptand comentariile din paranteza...alea sunt ale mele :)). In rest, totul e din suflet. Merci, Omule Bata. Si eu te iubesc! (tot intr-un mod ne-ghei).

Suntem in Romania! Si asta ne ocupa tot timpul!

M-a rugat mama sa merg cu ea ieri sa o ajut la o lucrare in Timisoara (mama se ocupa de amenajat gradini...cine stie cunoaste). Am zis ok, si asa am nevoie de bani :)). Mergem noi, descarcam plantele, pietrele, uneltele. Ne apucam de lucru pe la ora 9 (am uitat sa mentionez, ne-am trezit la 5 dimineata pentru ca trebuia sa mergem la ea la lucru sa luam tot ce aveam nevoie, plus o ora pe drum...am ajuns la 8 in Timisoara...deci la 9 am inceput).
Se face ora 12 si o prietena (fata unei prietene de-a mamei) aduce niste apa...dar a uitat sa ia pahare. Eu zic ca nu-i nimic, o sa beau din sticla. Dar tipa, mai cu tupeu (fiind mai mare cu cativa ani decat mine) o intreaba pe sotia doctorului pentru care amenajam gradina daca nu are niste pahare. Raspunsul era de asteptat: bineintele ca nu. "Dar macar un pahar de sticla n-aveti? Oricine are acasa asa ceva." (tot prietena). Si bineinteles ca nici din astea nu are; casa de doctor fara un set de pahare - doar suntem in Romania, ce naiba?
Terminam partea din fata casei de amenajat, si ce credeti ca zice doctorul? "Imi placea mai mult inainte." [:|] Bineinteles ca ii placea mai mult, doar avea mai multi bani in buzunar...chiar daca in fata casei erau boscheti.
In spatele casei, alta belea. Un copac mare cat blocul meu sta sa cada si trebuie taiat. Mama ii spune sa cheme o echipa de oameni care se ocupa cu asa ceva sa taie copacul. Dar credeti ca face asta? Nu. Doar n-o sa mai plateasca bani in plus sa il taie. Sa il taiem noi. Pai frate, daca pica in curtea vecinilor? Daca iti pica tie pe casa? Si ne punem eu cu frate-miu, soferul si inca un prieten sa taiem copacul. Il legam cu funii, tragem de el si dupa 8 kile de transpiratie pica. In sfarsit, curatam tot acolo, ii amenajam si plantele aduse de noi si gata...dupa 6 ore de munca (care in mod normal ar fi trebuit sa fie o ora jumate, 2) terminam.
I-am zis mamei. Cand mai vrei sa vin sa te ajut, vorbesti cu omul. Sa-si curete gradina dinainte, sa pregateasca terenul, eu doar sa merg sa-i pun plantele si pietrele, asa cum trebuie. Eu nu-s gradinar, gunoier sau silvicultor profesionist sa ii tai copacii. Asa cum a spus si el: "De ce sa dau atatia bani sa chem o echipa profesionista?" Dar mie de ce nu mi-ai dat niciun ban pentru asta? Imi dai bani doar pentru lucrarea ce as fi facut-o si fara copac. Dar 4 ore in plus de munca cine le plateste? Oricum, mi-a prins bine...acum stiu sa tai un copac :)). Pot face bani si din asta. Dar voi ramane la munca mea de programator in devenire :)) sau voi inventa chitara electrica cu amplificator "on board". Who knows?
Pana atunci, o sa mai joc un counter cu Vali, o sa mananc o pizza si o sa iubesc in continuare...pana mi se face o coaja pe inima :)).
Sa n-aveti somn.
P.S.: Doua poze sa vedeti cum arata gradina inainte si dupa:

Eu cu cine votez?

Cu inima vibrand de bucurie
In pas vioi vom merge la votat
Si ni-e indiferent cine-o sa fie
Oricum va face tara de...capsuna
Ca dintre toate-i fructa cea mai buna.


Votez un om cum altul nu exista
Si stiu ca va iesi din primul tur
Dar cum se va vedea in cap de lista
Precis o sa ne dea cu sutu-n...cursa
Sa ne trimita la mamici in sursa.

Cunosc un om de-o cinste nefireasca
In fata lui acum imi scot caciula
Partidul cu tarie sa-l slujeasca
Si de noi toti sa i se rupa...planta
Cum i s-a rupt lui Clinton cu amanta.

Urasc trenurile!

Poate va intrebati de ce toate postarile mele de pana acum reprezinta nemultumiri fata de ceva. Raspunsul? Pentru ca sunt Despicable B. Majoritatea postarilor vor cuprinde nemultumirile mele. Poate va place, poate nu. Poate va deranjeaza, poate nu. Dar mie nu-mi pasa :)). Voi continua sa-mi exprim insatisfactiile (si tineti minte, nu sunt frustrari...sau? :-?).
Acum, despre trenuri. De ce nu le suport? Sunt lente, pline de oameni agitati sa-si gaseasca un loc, put, si nu in ultimul rand, nu beneficiaza de asa minunatul aer conditionat...doar de curent neconditionat, asta in cazul in care se deschid geamurile.
Poate daca nu as trai in Romania, nu le-as mai uri. Poate chiar mi-ar place sa calatoresc cu ele. Dar cum am avut ghinionul sa ma nasc in tara cu cei mai multi lenesi (cu majoritatea dintre ei la putere), nu prea am ce face...deocamdata. Pot doar sa ma plang, desi stiu ca nu voi rezolva nimic.
Pana cand cei de la conducerea tarii vor lua niste decizii mai bune in privinta mijloacelor de transport, nu pot decat sa visez la o masina. Si sa visez, sa visez, sa visez...pana ma constip de la atatea vise :)).
Noapte buna, dragilor, si sper sa nu ma urati ca urasc atatea lucruri :)).

Urasc caldura!

Sunt nascut primavara, deci nu-mi place nici frigul excesiv, nici caldura excesiva. Dar intre doua rele, as alege raul mai putin rau. As alege frigul. De ce? Sa va explic. Oricat de frig ar fi, mai poti lua niste haine pe tine, te mai poti ghemui langa o soba sau un calorifer si te mai incalzesti. Dar cand e prea cald? Nu-ti poti da pielea jos, sa te mai racoresti. Atat te poti dezbraca, pana la costumul lui Adam (sau al Evei, in cazul fetelor).
Si sa mai continui cu cateva motive pentru care urasc caldura? Toata agitatia din timpul verii, toti care ies din case ca niste muste ce au lenevit tot timpul pana atunci, si cu totii merg...unde credeti? La baie. Merg sa murdareasca Timisul si strandurile (cu apa curata pana sa apara ei). Faceti un dus acasa, dupa aia mergeti sa va scaldati in Timis, nu va spalati in el. Pe langa asta, urasc transpiratia...atat a celor din jur, cat si a mea. Urasc sa ma lipesc de mine insumi. Parca as fi un tampon urias imbibat cu apa sarata, un scai ce se lipeste de tot ce atinge.
Nu stiu voi, dar eu prefer sa stau in casa in timpul zilei cu jaluzelele trase, la racoare (cu 7, 8 grade mai rece decat afara) si sa ma uit la un film, sa joc un Counter Strike sau Flatout Ultimate Carnage decat sa "atarn" pe afara ca un lesinat. E mult mai bine asa.
Acum ma duc sa trag un pui de somn ca maine ma asteapta o zi grea...si calduroasa.
Aveti grija de voi si...stati reci!

Cacalaureat - Info!

Azi a fost ultima zi! Si desi ne-au lasat mai liberi, m-am descurcat pe cont propriu. De ce? Pentru ca e domeniul meu, informatica. Nu pot sa spun ca imi pare rau ca azi, cand am stiut, ne-a lasat sa "ne miscam". Imi pare rau ca nu ne-a lasat si in celelalte zile :)). Tot ce mai am de facut acum e sa astept rezultatele...si sa mai dau admiterea.
Si asa cum mi-am promis, dupa ce termin cu bacul imi fac de cap. Si voi incepe prin a da o tura pe la Iasi, ca n-am mai fost de mult. Poate saptamana viitoare. Si cine stie cat stau. Poate o zi, poate doua...poate o luna jumate, poate 4 ani, la facultate. Cert e ca am scapat de griji (deocamdata) si pot sa ma distrez (deocamdata) :)). Si dupa ce ma vad intrat la facultate va dau cate o bere. Dar pe banii vostri :p.
Eu am plecat. Sa aveti o seara placuta, ca eu voi avea!

Cacalaureat - Mate!

Ziua de azi a fost bestiala. Cred ca a venit sa compenseze ziua de luni, cu proba de la Romana. Singurul lucru de care m-as putea plange e ca nu am rezolvat toate exercitiile (atat din lipsa de timp, cat si din lipsa de cunostinte). Azi nu mi-am mai luat inspiratia artificiala cu mine. Tot ce am scris e rezolvat de mine si de colegul din spatele meu :)). Au fost 3 parti cu cate 6 subpuncte fiecare, in total 18 exercitii. Sper ca din 15 exercitii pe care le-am rezolvat macar...15 sa fie corecte, sa iau si eu un 8.50.
Nu stiu voi, dar eu sunt multumit de cum s-a desfasurat azi.
Cam atat aici, pentru ca nu am nemultumiri pe care le-as putea dezvolta :)).
Astept sa vad proba la Info. Pana atunci, ma duc sa ma uit la un film.
Sa n-aveti somn!

Cacalaureat - Romana!

Dumnezeu a avut ceva cu mine azi. L-am rugat asa insistent in ultimul timp sa ma ajute la bac, si ce credeti ca a facut? M-a ajutat...sa nu FUR (pentru cei ce inca nu stiu, copiatul e o forma de furat).
Dragii mei, ajung azi in clasa, ma aseaza fix in mijloc, in prima banca. Camera era fix in fata mea, ca si cum as vorbi cu rudele mele si ele ma privesc prin webcam. A doua chestie, ni s-a spus din start: "Daca aveti surse de inspiratie, nu le veti putea folosi. E pe riscul nostru!". Si eu aveam surse de inspiratie din plin: un creier bine odihnit, care nu dormise mai toata noaptea, bine pus la punct, care nu invatase niciun comentariu...pe scurt, ce mai...ca toti ceilalti, ma bazam pe inspiratia artificiala.
Dupa prima jumatate de ora, ca un mini-geniu ce sunt, termin subiectele I si II. Si acum pune-te si roade-ti unghiile cu ce nu stii: "un eseu de 2, 3 pagini despre particularitatile de constructie a personajului dintr-un text dramatic studiat, apartinand unuia din autorii canonici: I.L. Caragiale, Camil Petrescu, Marin Sorescu." Iar eu, cum nu stiam la drama decat pe Caragiale, scriu titlul: "O scrisoare pierduta". Si, ca sa-l citez pe Un Alex, l-am descris pe Trahanache, dar eu l-am descris in linii foarte mari: "Zaharia Trahanache reprezinta arhetipul omului avar." Si asta, dragilor, au fost cele 2, 3 pagini de eseu ale mele.
Dar, nu am terminat. Timpul trecea, si eu mai aveam o ora jumate in care sa formulez cateva idei...cateva pagini de idei. Dar eram prea distrus sa-mi vina vreo idee. Si dintr-o data: "Light bulb!". Baia! Cer politicos sa merg la baie, ma pregatesc ca in 10 secunde sa scot inspiratia de la sosete si sa dau un ochi rapid peste comentariu. Si, cand 'colo, ce credeti ca patesc? Al treilea par in cap. In baie era un politist. Ce sa fac? Ma fac ca imi e rau, imi dau cu apa pe fata si ies. Si atunci iese si nenorocitu' (nu putea sa iasa mai devreme). Dar era prea tarziu, nu puteam sa-i spun profesorului: "Stiti, am uitat sa ma p*s, ma intorc imediat". Asa ca m-am intors in clasa la fel de dezamagit. Si am iesit din clasa la fel de dezamagit.
Si, ca ultima chestie, cea care m-a dat gata, cand ies din liceu, aflu de la o colega ca mai aveam o drama ce o puteam scrie: "Iona", de Marin Sorescu. Pai, asta mi se intampla daca nici autorii nu ii stiu.
Ce pot sa mai fac? Sa astept rezultatele si...sa invat pentru admitere :))
Ne citim miercuri, dupa proba de la mate.

Hai la peste!

Ora 8 fara un sfert, merg la scoala (bine, acum nu mai merg, dar mergeam). Ii vad insirati pe malul Timisului cu o mana intr-o undita si cu cealalta in sold.

Ora 21:00, merg cu prietenii la o bere (sau merg sa ma intalnesc cu prietena; depinde daca are chef sau nu). Aceiasi oameni, acelasi loc, aceeasi pozitie.

Ora 2, ma intorc de la bere. Is tot acolo, de parca nici n-au trecut 5 ore.
Iarna, vara, zi sau noapte, astia stau toata ziua si privesc apa cum curge. Arunca firul intr-un loc si se uita dupa el cum pluteste odata cu apa. Cand li se pare ca s-a plimbat destul, il scot si il arunca din nou, mai la deal.
S-au certat cu sotiile si au plecat de acasa? Nu au ce manca? De ce ii vezi toata ziua acolo? Macar de ar prinde si ei ceva. Mai e cate unul care prinde o piticanie cat degetul meu mic, si atunci toti ceilalti, pe o raza de 2 poste il aclama: "Eeeeee, bravoooo! Ai prins ceva!".
Astia sunt copiii fara prieteni si fara viitor de care vorbeam acum ceva timp (prietenii stiu de ce).
Eu nu ii inteleg. Voi?

In loc de Inceput!

Unii spun ca a aparut din spuma marii. Altii spun ca a evoluat dintr-o euglena verde.
Oamenii de stiinta cauta tot felul de explicatii. Si explicatia lor finala este: "Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natura cu totul speciala, o asa numita singularitate, ceva fara dimensiuni dar cu o energie infinita. La momentul "zero" acest punct a iesit din starea lui de singularitate (inca nu se stie din ce cauza) si si-a manifestat uriasa energie printr-o inimaginabila explozie, Big Blogul, care mai continua si in ziua de azi." - "Teoria Big Blog" este modelul care explica aparitia postarilor, comentariilor, vizualizarilor si rasetelor, altfel spus la existenta Blogului. Aceasta teorie incearca sa explice de ce blogul se extinde permanent inca de la aparitia sa, si de ce pare a fi uniform in toate directiile sale.
Adevarul este ca blogul acesta a fost creat de cineva mai mare si mai puternic decat el; cineva care are tot timpul grija de el, il urmareste, il modeleaza si are grija ca nimic rau sa nu i se intample.
Acel cineva este DESPICABLE B!