
Dar lucrurile au inceput sa se intoarca impotriva mea. Stiti cum se spune, "what goes around comes back around". Multa lume se ia de mine ca mint, de parca as fi eu vinovat ca am fost inzestrat cu darul asta. Si mai rau, urmeaza si intrebarea: "De ce ai mintit?". Bitch, please. Toata lumea minte. Ca nu toti is experti in asta, e partea a doua. Dar toti mint.
Nu stiu voi, dar eu nu consider minciuna faptul ca alegi sa nu spui unele chestii cuiva. De exemplu, vreau sa merg intr-un loc in care mama nu ma lasa (presupunem...mama ma lasa oriunde [:))] ). Si ii spun ca plec, dar nu-i spun unde. Si ea zice ok. Daca nu ma intreaba unde merg, nu e minciuna. Pur si simplu nu ii spun unde merg. Dar daca ma intreaba unde merg si ii spun ca in alta parte, atunci e minciuna.
Sincer, nu ma deranjeaza oamenii care mint. Pentru ca si eu sunt unul dintre ei. Dar ma deranjeaza cei care nu recunosc atunci cand sunt prinsi. Si nu suport mincinosii care spun ca urasc minciuna (ironic, nu? [:))] ).
Va las acum, mai am ceva de facut (sau poate nu). Va transmit salutari din Iasi (pentru cine vrea sa creada asta [:))]). Cine nu crede, sa ma caute in camin la Timisoara. Poate si cu asta mint. Poate si postul e o minciuna. Fiecare crede ce vrea sa creada. Si din asta voi face si un citat, ca suna tare: "Nu-i adevarat ce-i adevarat, e adevarat ce vreau eu sa cred!".
Hai pa!
Si minciuna e o arta.Ca sa fii un mincinos veritabil iti trebuie o anumita doza de talent.So,de ce sa nu-i dam adevarului oleaca de vacanta daca ne pricepem?:))
RăspundețiȘtergereCineva tine cu mine. Thank you!
RăspundețiȘtergereAvec plaisir!
RăspundețiȘtergere